TSK Romania | Originea Karate-ului

Evoluția Karate-ului

Principalele momente care au definit această artă marțială

~ Secolul V - VI

Originile în China

În ceea ce privește începuturile karate-ului, legenda spune că în anii 480 sau 520, un călugăr indian pe nume Bodhidharma a părăsit India și s-a stabilit la templul Shaolin din nordul Chinei. Mănăstirea, întemeiată în secolul I de călugărul Batuo și consacrată oficial în anul 496 de împăratul Xiaowen, era deja faimoasă la sosirea lui Bodhidharma. Acesta practicase încă din tinerețe diverse forme de gimnastică și luptă, învățate de la tatăl său — rege și inițiat într-o castă indiană. Arta practicată de Bodhidharma era apropiată de actualul stil indian de luptă, kalaripayat.

~ Secolul V - VI

Nașterea unei metode

Tot el a dezvoltat o metodă numită „curățarea mușchilor și tendoanelor, purificarea măduvei”, cunoscută ca Yi Jin Jing sau Shi Ba Lo Han She. Această practică semimarțială a devenit faimoasă în templul Shaolin, fiind considerată originea multor arte marțiale chineze (precum Wushu și Kuoshu) și, indirect, a celor japoneze (Bujutsu și Budo).

~ Secolul V - VI

Răspândirea secretă a artei Shaolin

Predarea acestor tehnici a fost şi este întotdeauna secretă. Difuzarea sa a fost posibilă în timpul invaziei Templului Shaolin, când călugării au fost obligați să fugă peste tot în China, devenind astfel promotori ai acestor tehnici de luptă. În zilele noastre, multe stiluri susțin că au la bază stilul Shaolin. Bodhidharma, care era considerat al 28-lea descendent al lui Buddha şi fondator al Chan, a difuzat Budismul în China, 'Chan' fiind traducerea Zen în chineză. Naşterea artelor marţiale s-a făcut într-o perioadă de timp constantă în China, a existat un amestec permanent de exerciţii fizice, povestiri mitice şi filosofie.

Secolul VI

Rădăcinile chineze ale artelor marțiale

Poveştirile istorice despre crearea karate par a fi dominate, tot timpul, de dorinţa japoneză de a minimiza influenţa chineză. Se pare că practicile de război sau marţiale au fost foarte bine dezvoltate în China cu mult înainte de apariţia lui Bodhidharma.Sun Tzu, un general chinez, în cele treisprezece capitole ale lucrării 'Arta războiului', o carte scrisă în secolul al patrulea, se ocupa, de exemplu, de arta pumnului (Quanfa sau Chuan fa) şi recomandă utilizarea sa de către ofiţeri, cu 800 ani înainte de sosirea lui Bodhidarma în China.

Secolul VI

Reinterpretări naționaliste ale originilor marțiale

Istoricii japonezi din perioada naţionalistă au atribuit paternitatea artelor marţiale lui Bodhidharma și, indirect, curentului budist. Au ignorat originile taoiste intenţionat. Ei au ignorat astfel celelalte versiuni ale unei tradiţii chineze, cu care Imperiul Japonez istoric a avut foarte puține afinități. Mai mult decât atât, se pare că au existat într-adevăr 5 Temple cu numele de 'Shaolin' în China. Călugării budiști ar fi găsit refugiu nu în templul Shaolin Quang-Zhou (de la care provin informațiile legate de kung-fu), ci în altă mănăstire din centrul Chinei, Song-chan în He Nan.

Secolul XX

Globalizarea și transformările Karate-Do

În perioada anilor '50 și '60 și mai târziu, în anii '70, această practică s-a extins și accentuat, Karate fiind practicat la nivelul întregii lumi. Din păcate, această răspândire a fost făcută de multe ori, de către instructori care nu au înțeles esența și efectele studiului Artei Marțiale Karate-Do, reducând esența acestei practici la formele de luptă pe care le dezvoltau, mai puțin în ceea ce privea aspectele educaționale. Aceștia au creat așa-numitul sistem de grup dizident și sistemul (stilul) 'homemade'.